(s') encabourner

VER:pron — épicène

/ɑ̃kabuʁne/

Syllabes : ɑ̃.ka.buʁ.ne Orthocode : en.ca.bour.ner

Définitions

  1. 1. (Neufchâtel (Suisse), Languedoc) Se tenir enfermé, se tenir caché chez soi.

Formes fléchies

Forme Phonétique Traits Syllabes Orthocode
(s') encabourna /ɑ̃kabuʁna/ indicatif, passe_simple, 3e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.na en.ca.bour.na
(m') encabournai /ɑ̃kabuʁnɛ/ indicatif, passe_simple, 1e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nɛ en.ca.bour.nai
(s') encabournaient /ɑ̃kabuʁnɛ/ indicatif, imparfait, 3e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nɛ en.ca.bour.naie°n°t°
(m') encabournais /ɑ̃kabuʁnɛ/ indicatif, imparfait, 1e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nɛ en.ca.bour.nais°
(t') encabournais /ɑ̃kabuʁnɛ/ indicatif, imparfait, 2e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nɛ en.ca.bour.nais°
(s') encabournait /ɑ̃kabuʁnɛ/ indicatif, imparfait, 3e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nɛ en.ca.bour.nait°
(s') encabournant /ɑ̃kabuʁnɑ̃/ participe, present ɑ̃.ka.buʁ.nɑ̃ en.ca.bour.nant°
(t') encabournas /ɑ̃kabuʁna/ indicatif, passe_simple, 2e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.na en.ca.bour.nas°
(m') encabournasse /ɑ̃kabuʁnas/ subjonctif, imparfait, 1e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nas en.ca.bour.nasse°
(s') encabournassent /ɑ̃kabuʁnas/ subjonctif, imparfait, 3e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nas en.ca.bour.nasse°n°t°
(t') encabournasses /ɑ̃kabuʁnas/ subjonctif, imparfait, 2e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nas en.ca.bour.nasse°s°
(vous) encabournassiez /ɑ̃kabuʁnasje/ subjonctif, imparfait, 2e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.na.sje en.ca.bour.na.ssiez
(nous) encabournassions /ɑ̃kabuʁnasjɔ̃/ subjonctif, imparfait, 1e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.na.sjɔ̃ en.ca.bour.na.ssions°
(m') encabourne /ɑ̃kabuʁn/ indicatif, present, 1e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°
(s') encabourne /ɑ̃kabuʁn/ indicatif, present, 3e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°
(t') encabourne /ɑ̃kabuʁn/ imperatif, present, 2e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°
(m') encabourne /ɑ̃kabuʁn/ subjonctif, present, 1e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°
(s') encabourne /ɑ̃kabuʁn/ subjonctif, present, 3e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°
(s') encabournent /ɑ̃kabuʁn/ indicatif, present, 3e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°n°t°
(s') encabournent /ɑ̃kabuʁn/ subjonctif, present, 3e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°n°t°
(s') encabourner /ɑ̃kabuʁne/ infinitif ɑ̃.ka.buʁ.ne en.ca.bour.ner
(s') encabournera /ɑ̃kabuʁnəʁa/ indicatif, futur, 3e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁa en.ca.bour.ne.ra
(m') encabournerai /ɑ̃kabuʁnəʁɛ/ indicatif, futur, 1e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁɛ en.ca.bour.ne.rai
(s') encabourneraient /ɑ̃kabuʁnəʁɛ/ conditionnel, present, 3e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁɛ en.ca.bour.ne.raie°n°t°
(m') encabournerais /ɑ̃kabuʁnəʁɛ/ conditionnel, present, 1e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁɛ en.ca.bour.ne.rais°
(t') encabournerais /ɑ̃kabuʁnəʁɛ/ conditionnel, present, 2e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁɛ en.ca.bour.ne.rais°
(s') encabournerait /ɑ̃kabuʁnəʁɛ/ conditionnel, present, 3e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁɛ en.ca.bour.ne.rait°
(t') encabourneras /ɑ̃kabuʁnəʁa/ indicatif, futur, 2e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁa en.ca.bour.ne.ras°
(vous) encabournerez /ɑ̃kabuʁnəʁe/ indicatif, futur, 2e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁe en.ca.bour.ne.rez
(vous) encabourneriez /ɑ̃kabuʁnəʁje/ conditionnel, present, 2e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁje en.ca.bour.ne.riez
(nous) encabournerions /ɑ̃kabuʁnəʁjɔ̃/ conditionnel, present, 1e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁjɔ̃ en.ca.bour.ne.rions°
(nous) encabournerons /ɑ̃kabuʁnəʁɔ̃/ indicatif, futur, 1e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁɔ̃ en.ca.bour.ne.rons°
(s') encabourneront /ɑ̃kabuʁnəʁɔ̃/ indicatif, futur, 3e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nə.ʁɔ̃ en.ca.bour.ne.ront°
(t') encabournes /ɑ̃kabuʁn/ indicatif, present, 2e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°s°
(t') encabournes /ɑ̃kabuʁn/ subjonctif, present, 2e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁn en.ca.bourne°s°
(vous) encabournez /ɑ̃kabuʁne/ indicatif, present, 2e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.ne en.ca.bour.nez
(vous) encabournez /ɑ̃kabuʁne/ imperatif, present, 2e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.ne en.ca.bour.nez
(vous) encabourniez /ɑ̃kabuʁnje/ indicatif, imparfait, 2e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nje en.ca.bour.niez
(vous) encabourniez /ɑ̃kabuʁnje/ subjonctif, present, 2e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nje en.ca.bour.niez
(nous) encabournions /ɑ̃kabuʁnjɔ̃/ indicatif, imparfait, 1e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.njɔ̃ en.ca.bour.nions°
(nous) encabournions /ɑ̃kabuʁnjɔ̃/ subjonctif, present, 1e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.njɔ̃ en.ca.bour.nions°
(nous) encabournons /ɑ̃kabuʁnɔ̃/ indicatif, present, 1e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nɔ̃ en.ca.bour.nons°
(nous) encabournons /ɑ̃kabuʁnɔ̃/ imperatif, present, 1e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nɔ̃ en.ca.bour.nons°
(nous) encabournâmes /ɑ̃kabuʁnam/ indicatif, passe_simple, 1e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nam en.ca.bour.nâme°s°
(s') encabournât /ɑ̃kabuʁna/ subjonctif, imparfait, 3e pers., singulier ɑ̃.ka.buʁ.na en.ca.bour.nât°
(vous) encabournâtes /ɑ̃kabuʁnat/ indicatif, passe_simple, 2e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nat en.ca.bour.nâte°s°
(s') encabournèrent /ɑ̃kabuʁnɛʁ/ indicatif, passe_simple, 3e pers., pluriel ɑ̃.ka.buʁ.nɛʁ en.ca.bour.nère°n°t°
(s') encabourné /ɑ̃kabuʁne/ participe, passe_simple, singulier, masculin ɑ̃.ka.buʁ.ne en.ca.bour.né
(s') encabournée /ɑ̃kabuʁne/ participe, passe_simple, singulier, feminin ɑ̃.ka.buʁ.ne en.ca.bour.née°
(s') encabournées /ɑ̃kabuʁne/ participe, passe_simple, pluriel, feminin ɑ̃.ka.buʁ.ne en.ca.bour.née°s°
(s') encabournés /ɑ̃kabuʁne/ participe, passe_simple, pluriel, masculin ɑ̃.ka.buʁ.ne en.ca.bour.nés°